Seite: 1
Adică, unde-ajunge omul?...
: Gedicht 2005-12-22 (8155 Erfolge)
Cand nu iubeste, inima-i un sloi
: Gedicht 2005-05-23 (9235 Erfolge)
Cântecul câinilor
: Gedicht 2005-12-22 (9959 Erfolge)
Copac m-oi face
: Gedicht 2009-03-01 (12504 Erfolge)
Cui pe cui
: Gedicht 2005-11-27 (7702 Erfolge)
Cum de rămân nespânzurați
: Gedicht 2003-05-11 (10269 Erfolge)
De ești bărbat, bărbat să fii
: Gedicht 2009-03-01 (6312 Erfolge)
Durerea e un ocean
: Gedicht 2005-11-27 (9376 Erfolge)
Gând risipit în vânt
: Gedicht 2005-12-22 (7411 Erfolge)
ÃŽmpotriva regilor
: Gedicht 2003-05-11 (9060 Erfolge)
Mă chinuie amar un gând...
: Gedicht 2003-05-11 (10510 Erfolge)
Mâniei
: Gedicht 2010-04-29 (6270 Erfolge)
Nobilul
: Gedicht 2005-12-22 (7833 Erfolge)
Nu piere sufletul ...
: Gedicht 2005-05-04 (7758 Erfolge)
Poezia
: Gedicht 2003-05-09 (11020 Erfolge)
Versurile mele
: Gedicht 2008-06-26 (5998 Erfolge)
Seite: 1 |
|

|
|
|
Biographie Petõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.
În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petõfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petõfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petõfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
|