Castelul meu caruia veletul meu a cutezat sa-i forteze intrarea mai degraba decat sa-mi ingaduie, in starea jalnica in care ma aflam, sa petrec o noapte sub cerul liber, era unul din acele mormane de piatra, c-un aer mohorat si maret totodata, ce atat de multa vreme au impodobit Apeninii, nu mai putin in realitate decat in fantezia domnisoarei Radcliffe.
Dupa toate aparentele, fusese temporar si de curand parasit. Ne-am instalat intr-una din cele mai mici si mai putin somptuoase mobilate incaperi. Se afla intrun turn izolat al cladirii principale. Decorul ei, desi bogat, era cam prafuit si foarte vechi.Peretii ii fusesera acoperiti cu minunate tapiserii si impodobiti cu numeroase trofee domeniale si diverse armoarii,pe langa care mai existau neobisnuit de multe si armoarii, pe langa care mai existau neobisnuit de multe si foarte expresive picturi moderne, in rame cu arabescuri, aurite din belsug. Acestor picturi ce atarnau pe pereti nu numai prin locurile cele mai expuse, dar si in extrem de numeroase cotloane, pe care bizara arhitectura a castelului le facuse necesare - acestor picturi delirul meu incipient, probabil, m-a determinat sa le acord un adanc interes; astfel, l-am rugat pe Pedro sa inchida greoaiele abloane ale ferestrelor - devreme ce se inserase deja - apoi, sa aprinda bratele unui inalt sfesnic asezat la capul patului meu si sa traga deoparte, cat mai mult, draperiile ample de catifea neagra ce inconjurau patul. Am cerut toate acestea cu gandul ca ma-s fi putut reface, daca nu prin somn, cel putin prin alterneala contemplatiei picturilor cu examinarea atenta a unui volumas, gasit pe perna, pe care voiam sa-l cercetez pe indelete si care continea critici ai aprecieri la adresa tablourilor din jur.
Multa, multa vreme am citit - si cucernic, cucernic am privit. Cu iuteala si incantare orele au zburat si adincul miezului noptii a sosit.Pozitia sfesnicului ma supara si, intinzindu-mi mana, cu destula greutate, preferand sa nu-l deranjez insa pe valetul meu, zdrobit de oboseala, l-am indreptat astfel incat sa-mi lumineze mai bine cartea.
Dar schimbarea a produs si un alt efect, nebanuit. Buchetul razelor puzderiei de lumanari (caci erau foarte multe) patrunse intr-o nisa a camerei ce, mai inainte, fusese ingropata intr-o bezna adanca, din pricina unui stalp al baldachinului. Astfel, am vazut, in lumina vie o pictura pe care nu o observasem pana atunci. Era portretul unei tinere, o fata a carei feminitate tocmai dadea in parg.Am aruncat grabit privirea spre tablou si apoi am inchis ochii. Dece am facut asa, nu mi-a fost clar, la inceput, nici mie insumi. Dar, pecand ploapele mele au ramas astfel lipite, am cautat prin minte motivele pentru care le inchisesem. Fusese un impuls de moment,ca sa castig timp de gandire - sa ma conving ca vederile nu m-au inselat - -sa-mi linistesc si sa-mi tin in frau imaginatia, purcedand la o mai sobra si mai sigura cercetare.Dupa cateva momente, m-am uitat din nou tinta la tablou.
Ca de data aceasta am vazut bine nu putea si n-avea cum sa mai incapa indoiala; de la cea din tai raza aruncata de lumanari pe acea panza mi s-a parut ca acea uluire de vis, ce se instapanise peste simturile mele o clipa, s-a risipit, zvarlindu-ma deodata inapoi, in plina viata terestra.
Portretul, am spus-o deja, era al unei tinere fecioare. Mai exact, i se vedeau numai capul si umerii, realizati in asa-numita tehnica de vignette, dupa stil, aducand foarte mult cu binele cunoscute capete pictate de Sully. Bratele, pieptul si chiar varful aureolatului par se topea imperceptabi in umbra vaga si totusi adanca ce alcatuia fundalul. Rama tabloului era ovala, bogat sulptata si filigranata in maniera maura. Ca obiect artistic, nimic ...