agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-07 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Marius Surleac
Și rătăcind un timp prin ceața aceea, dădurăm peste-o biserică imensă,
clădită cîndva pentru cai. Înconjurînd-o de cîteva ori și îmbărbătîndu-ne unul pe altul, pătrunserăm pe rînd înăuntru. Și într-adevăr văzurăm aici o mulțime de cai care-și ridicară spre noi capetele cu o privire întrebătoare. Mai zărirăm apoi, prin pîcla ce năvălea permanent de afară, cîteva capete de bou, cîteva vaci, niscaiva asini, un cioroi albinos lîng-o damă verzuie (destul de sumar îmbrăcată) și, de asemeni, un rît ascuțit și pervers, două creste lăsate pe ochi, niște pinteni, o coadă roșcată, o tobă și, în sfîrșit, într-un colț din pronaos, un tanc ruginit, vechi de vreun secol, pe care cineva dintre noi se apucă imediat să-l demonteze.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik