ÃŽn tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor, nici drum de fier
Numai lamura de gând
Numai suflet tremurând
Si vâslas un înger.
ÃŽn tara de peste veac
Nesfârsire fara leac
Vamile vazduhului
Sabiile duhului
Pururea de straje.
Sus pe sparte frunti de zei
Sovaielnici pasii mei
Picuri de'ntrebari momâi
Sa ramâna sub calcâi
Si genuni de zare.
ÃŽn tara lui Lerui-Ler
Nazuiesc un colt de cer
De-oi gasi, de noi gasi,
Nimenea nu poate sti
Singur Lerui-Ler.