agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-26 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Aurel Oancea
Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare,
De viață, de iubire, de vis. Sunt ostenit. Prin parcul meu de vise imens și veștejit, Tu ai trecut ca toamna atotveștejitoare. De viață, de iubire, de vis, sunt ostenit. În heleșteul verde, cu apele murdare, Vezi pâlcurile repezi de păsări călătoare, Trecând, ca umbra spaimei, c-un strigăt prelungit. Prin parcul meu de vise imens și veștejit, Nu mai zărești bazine ce înfloresc, bizare, Ca stânjenei de sticlă, sub scânteieri lunare, Trezite ca-n poveste de mersul tău vrăjit. Tu ai trecut ca toamna atotveștejitoare. Și-n nopțile cu brumă văd chipul tău iubit, Alunecând – ca luna – de veghe-ngălbenit, Prin noaptea fără viață și fără de hotare. Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik