agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
|
||||||
agonia Empfohlene Texte
■ Schneller Wandel
Romanian Spell-Checker Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-02 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Sorin Rus
Și sufletul
cînd vrei să-l cunoști trebuie să privești în alt suflet. Străinul și dușmanul l-am văzut în oglindă. Erau buni băieți, tovarășii; nu strigau nici de oboseală, nici de sete, nici de îngheț, aveau comportarea copacilor și a valurilor care acceptă vîntul și ploaia acceptă noaptea și soarele fără să se preschimbe în schimbare. Erau băieți buni; zile întregi asudau peste vîsle, cu ochii plecați, respirînd ritmic și sîngele lor colora o piele supusă. Cîndva au cîntat, aveau ochii plecați trecînd pe lîngă insula de cactuși, pustie, în amurg, pe dincolo de Capul Cîinilor care latră. Cînd vrei să-l cunoști, spuneau, trebuie să privești în alt suflet, spuneau și vîslele loveau bronzul mării în apus. Am lăsat multe capuri, multe insule, marea care dă-n altă mare, pescăruși și foci. Dezolate femei, cu suspine, cîndva, plîngeau după fiii lor pierduți și altele blestemînd îl căutau pe marele Alexandru și glorii îngropate în adîncurile Asiei. Am tras la țărmuri pline de arome nocturne, de ciripit de păsări, de izvoare ce-ți lasă-n palme amintirea unei mari fericiri. Dar nu se terminau călătoriile. Sufletele lor s-au făcut una cu vîslele cu austera față a provei, cu dîra timonei, cu apa dispersîndu-le chipul. Tovarășii au sfîrșit rînd pe rînd cu ochii plecați. Iarăși vîslele lor spun locul unde dorm în nisipuri. Nimeni nu-i mai știe. Dreptate.
|
||||||||
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik