Mâna ta mică, oaspete în psalm e
ca în icoanele de tinichea.
Genunchilor rotunzi, cu os de stea
Sonetul li-l deschid, cu linii calme.
Iau degetele lungi, sticlind de nea
și le adun în podul unei palme,
dar psalmul fulgerându-l cu sudalme
glezne de aur intră-n carnea mea.
ÃŽntre cirilice de psalm, confuze,
și-adulmecatul trup de scorțișoară
îmi risipesc culorile cu-ncetul.
Un fruct amar s-a despicat pe buze,
se trece-n aer psalmul, ca de ceară
și degete subțiri închid sonetul...