Am inceput alergarea, ne urmareau indeaproape caii pe care calatoreau parerile de rau,
limbile nu puteau fi tinute in frau si ne acopereau, cantecul venea de undeva dinspre osul pieptului,
acolo se gasea viermele-compozitor, prin tinuturile uleioase ale omletelor ne croiam
drum cu cravasele in dinti, cu buzunarele imbalosate, cosmosul avea consistenta unui creier,
in apele cenusii ne scufundam greoi ca-ntr-un bazin de „pate de foie”,
alunecarea era contagioasa, privirea deborda de placere – saliva ce ne tinea legati,
armura ce ne aminteste din cand in cand de granitele expansiunii corporale,
curentul de aer ce ne spulbera corespondentele, ventilatorul plasat in centrul universului,
hartia de muste de la geamuri, tantarul din seringa pentru sange, miracolul din rana,
cornul ce-ti opreste cresterea, structura osoasa a orizontului, misterul cu aspect canin,
dentistul de la capatul puterilor, un paradis al fiolelor, un iad al nou-venitilor,
un camp de forte pentru omul mecanic, o zona zoster pentru calauze,
multe lumini, multe catifelari, urme de gheata peste polul surd, apropierea mortilor calari.