Solii

Lumea unui melc pe tipsia unei frunze.
Nu-mi aparține. Să nu o accepți.

Acid acetic într-o butelie sigilată
Nu-l accepta. Nu-i autentic.

Un inel de aur cu soarele-n el
Minciună ! Minciună și necaz

Gerul pe-o frunză, imaculatul
Cazan, sporovăind și pârâind

De unul singur pe culmea fiecăruia
Dintre cei nouă Alpi negri

O tulburare-n oglinzi,
Marea sfărâmându-și oglinda cenușie

Dragostea, dragostea, anotimpul meu.