agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-20 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Monica Mihaela Pop
Nu sunt niciodată văzută.
Nu mă simțiți niciodată. N-am vocea clară a trompetului sunînd asaltul cetății. Sînt doar căldura imaginii ce-o poartă la piept ostașul. Nu sînt orchestra bogată în viole, nici orga. Sînt ecoul din sala concertului, după ce ultimele aplauze s-au stins, și luminile rare își povestesc, retrăind bucuria. Nu sînt ploile primăverii cu toane ciudate, sînt aerul respirat de cel dintîi fir de iarbă și lumina de apus la căderea ultimei frunze. Nu sînt patima care-și strigă vecia de-o clipă - sînt ceea ce rămîne din dragoste, subînțeleasa poezie a ploii mărunte și sure. Nu sînt marea ce-adună în palme legănări sidefate. Sînt tăcerea unde se coc în afund cuvintele toate.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik