agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-30 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von alex. ilinca
Rememoreză dintr-un jurnal, cum fac
bărbații, numele jupâneselor cucerite: parcă răsar scânteieri și ți se sting într-un port ireal, marea, se știe, amplifică nostalgiile și treptat detaliile se combină și apar confuziile: unde, când și cu cine? A fost curtezanul frumoaselor, cel puțin așa a crezut; nu le-a iertat, le-a consumat până la capăt. Și totuși, cu anii, o neliniște îl frământă: au, nu cumva victoriile au fost și înfrângeri? Au, nu cumva a fost el cel cucerit? Oare ultima replică nu macină soclul pe care și-a clădit reputația?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik