agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-08 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria-Eugenia Olaru
Doamne, unde-ai să ne-așezi pe noi,
visătorii, care-am băut din corola florii de mătrăgună și-am trăit goi ? N-am avut altă-avuție decît praful de pe tălpile noastre, altă casă decît zările-albastre din copilărie. Oamenii, ocolindu-ne-au zis : cine sunt acești vînzători de vis ? N-am avut liniște, n-am avut masă-așezată, însă tu ne zîmbeai cîteodată. Te-arătai la sfîrșitul cîte unui cuvînt, erai ca un fulger, ca o pală de vînt. Și noi ne spuneam rugăciunile, încrezători în toate minunile. Doamne, dintre toți copiii tăi, numai noi am fost ca paserile-n aceste văi. Iartă-ne ce-am greșit și primește-ne în grădinile pe care îngerii tăi le-au plivit. Pune-ți mînile pe ranele noastre prea pămîntești și spune că ne vindeci și ne primești !
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik