agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
|
||||||
agonia Empfohlene Texte
■ kosmologie
Romanian Spell-Checker Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-12 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Anca Pepelea
Astăzi nu mai cîntăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărțim cum s-au despărțit apele de uscat. Totul e atât de firesc în tăcerea noastră. Fiecare ne spunem:-Așa trebuie sa fie.. Alături ,umbra albastră pentru adevăruri gândite sta mărturie. Nu peste mult tu vei fi azurul din mări, eu voi fi pământul cu toate păcatele. Păsări mari te vor căuta prin zări ducând în gușă mireasma, bucatele. Oamenii vor crede că suntem dușmani. Intre noi, lumea va sta nemișcată ca o pădure de sute de ani plină de fiare cu blana vărgată Nimeni nu va ști ca suntem tot atât de aproape și ca, seara,sufletul meu, ca țărmul care modelează din ape, ia forma uitată a trupului tău.. Astăzi nu ne sărutăm, nu ne dorim. Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărțim cum s-au despărțit apele de uscat. Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt, eu voi fi soarele negru,pământul. Nu peste mult timp are să bată vânt. Nu peste mult are să bată vântul
|
||||||||
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik