Revăd orașul pribegiei mele-
Neprețuit motiv de inspirare-
Cu-același Vodă Cuza
Tronând în piața mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele...
Ștefan cel Sfânt și-arată buzduganul,
Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul...
Miron Costin letopisețu-și scrie
Cu sângele Moldovei- izvor de apă vie...
În jilțul lui, Asachi- poet și fabulist-
Pledează și-astăzi pentru "curentul latinist"
În fața teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreabă ca Hamlet: " A fi, sau... a nu fi?"...
Mihai Kogălniceanu, la Copou,
Repetă un capitol istoric veșnic nou...
Sărmanul Eminescu, într-un cearșaf de baie,
Și-așteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie,
Și-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă-
Să-și plângă gloria defunctă sau să tacă-
Biserica- minune mică- Sfântul Sava,
Ea singură-ți surâde, că-și re-nnoiește slava!...

Mâhnit de-atâtea regăsiri în mine,
Îmi lăcrimează ochii de ciudă și rușine,
Și cum n-aud pe nimeni urându-mi "noapte bună",
Cobor tăcut spre gară, cu lașii... mână-n mână!...


* din volumul Nu sunt ce par a fi... 1936