Navigați, monarhi, înălțându-vă și căzând,
negustori de portocale în piețe primăvăratice, înflorite,
mesageri ai lui Marte, în curente calde ale noutăților
plutitoare migrând în arii de arome
trasând prin aer rădăcini și ramuri nevăzute, de sens
pe care-l împărtășesc în gând
filamente țesute și rupte unde lumea poate lumina
întâmplătoare certitudini despre mine. Există
ecouri despre ceea ce sunt în ceea ce tu interpretezi
în dimineața aceasta și cum îmi perfecționezi spiritul
aproape restaurând
un copac imaginar a tot ce e viu în doctrinele sale
fâlfâind în jur,
atent și ușor cum ești tu, profuziunea ta!
trezind entuziasmele unei viziuni interioare
a lucrurilor.