agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-06 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von T. Constantin Georgescu Mă așez la masă și închid ochii să nu-mi văd surorile ele închid ochii să nu mă vadă pe mine și mâncăm, vorbim tare, ne certăm, suntem ironici, cu ochii închiși și veștejiți. Intră slujnica aducând castronul cu roșii și nu sunt amare, uleiul nu s-a schimbat în măsline, nici supa nu a murit de rușine. E o liniște desăvârșită, o imensă liniște străpunsă uneori de câte un râs sarcastic, de câte un strigăt de furie sau de foame, ori de un mârâit de mare plăcere. Stăm așa până când totul se sfârșește, până când s-a terminat și cu „ultima cină”, când poți să-ți lași sufletul și să alergi să-ți cauți trupul, bineînțeles, dacă există.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik