Departe-n munți, amurgul
Scânteietor pierea:

După albastre cețuri
Abia mai pâlpâia.

Și mă uitam la munții
Pierduți în albăstrimi.

Priveam tăcut cascade
Căzând din înălțimi:

Cum tocmai de sub nouri
Cascada se-azvârlea,

Și prin albaștri codri
De sus, se prăvălea,

Părea că de pe ceruri,
ÃŽn pulberi puhoind,

Se prăbușește Calea
Lactee, scânteind...