Și ochii tăi îmi spun, limpezi ca un cristal:
„– Pe tine-amant bizar, ce te atrage-n mine?”
– Să taci! A mea inimă ce totul o-nfurie
Cu-excepția candorii din vechiul animal,

Nu vrea să îți arate secretul infernal,
Leagăn al cărui pled la somnuri lungi mă-mbie,
Nici neagra sa poveste scrisă cu o făclie,
Urăsc afecțiunea, și gîndul mi-e fatal!

Să ne iubim în tihnă, amorul din chindie
În taină pune lațuri și-ntinde-un arc mortal;
Cunosc orice unealtă din vechiu-i arsenal!

O, pală florentină, crimă și nebunie,
Nu ești tu ca și mine un soare-autumnal?
O, Florentină brună și rece în gîndire!