agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-07 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Marius Surleac
Mîna uitată în ochiul Poetului
pictează un peisaj de grîu și maci. Crini negri ca niște candele aprinse fumegă în mijlocul lanului: Taci, suflete, taci! . . . Un înger cu ochelari fumurii își va opri limuzina în grîu. Manechinele vor părăsi Orașul și vor veni să se scalde seara în rîu. Umerii lor dezgoliți, picioarele lor albastre vor alerga peste pajiști albastre și munți. . . Peștii vor pluti pe străzi, se vor zbate în uși. . . . . .O candelă de aur se ridică deasupra Orașului. Stau culcat în mijlocul lanului de grîu cu o carte deschisă pe piept. Fiecare spic e o lumînare aprinsă de vînt. Îmi privesc tăcut mîinile și mă întreb: Am fost, mai sînt?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik