agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
|
||||||
agonia Empfohlene Texte
■ zeit der chimären
Romanian Spell-Checker Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-13 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Miriam Cihodariu
Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci
Și eu să-mi știu osânda... să te iubesc în veci, În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-a genelor mișcare nădejdea să mi-o prind, Zâmbirea gurei crude să-mi fie al meu crez - Purtând în suflet moarte, tu vesel să mă vezi. Fii binecuvântată și fericită tu, Copil cu păr de aur ce mintea mi-o pierdu. Veninu-amărăciunei și anii-mi pustiiți În cumpănă ușori-s pe lâng-al tău capriț; Și-n a mea socotință mă simt atât de mic - Tu ești odorul lumii și eu mă simt nimic. Da, da... numai natura dreptate are-n veci, Copil cu gura caldă, cu mici picioare reci, Căci ea-n înțelepciune-i crează-astfel de chip Pe lângă care toate sunt pleavă și nisip. Ironic pare-a zice: nemrnici râmători, Visat-ați vreodată asemenea comori? Pe tine-apoi te-arată în dreapta ei mândrie: Turbând de-mpătimire, murind de gelozie, Te văd cum al tău zâmbet voioasă multor dărui, Că veselă și dulce zâmbești apoi oricărui Și risipești privirea-ți - când eu pentr-un cuvânt Din gura ta cea dulce m-aș duce în mormânt. Atâta de fumoasă... și tot numai femeie? Ah, am crezut o clipă că ești poate o zeie, Ca marmura de rece că treci pe lângă oameni, Din ființe muritoare nici uneia nu-i sameni, Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - O, dulce chip de înger și totuși muritor! Da, muritor... blestemul al lumii acesteia: Crezi că te-nchini la soare și-ai adorat scânteia; Eu caut pe înțeleptul cel mai nebun - arate-mi O singură femeie lipsită ce-i de patemi Și eu... eu îl voi crede, în stare tot să cred: Numai a ei făptură de înger dac-o văd Că niciodată buza n-atinse-o altă buză, Că niciodată-urechea de-amor nu vru s-auză, Că niciodată ochii-i n-opri c-un blând repaos Pe-o față bărbătească... că ea nu s-a adaos În gându-i sau cu fapta în rândul altei vieți... Le cred, le cred pe toate... de ce nu mi-o spuneți? Spuneți că-i ca omătul din proaspăt abia nins, Colanu-i nici o mână, ca noi, i l-a descins, Că gura i-i fecioară, că ochiu-i e virgin Și mâna asta dulce, ca floarea cea de crin, Că nu a strâns-o nimeni, că n-a răspuns cu strâns, Că setea de iubire pe ea n-o au atins. Dar vai, e prea frumoasă! Putut-a sta-mpotrivă - Plăcerea-ademenește, dorința-i guralivă - Acelor vorbe calde, șoptite cu durere, Ce aerul îl umplu și inima de miere? Putut-a împotriva atâtora să steie Când e așa frumoasă, când nu-i decât femeie? Ca toți să fiu? Ca dânșii să fiu viclean, fățarnic?, Să cumpăr cu un zâmbet un zâmbet iar zădarnic? Viața adoratei și gingașei copile Să o pătez cu umbra plăcerei unei zile Și să iubesc ca dânșii... când partea cea mai bună Din inima-mi și minte e-a ei pe totdeună? O, tu! tu dumnezeul și viața vieții mele, Privește-amărăciunea-mi și spune, nu ți-i jele? Nici astăzi al tău suflet de mine nu se-ndură? Viața-mi se nutrește din acea dulce gură, De-un zâmbet, de o vorbă ce mi-o arunci de milă - Să te iubesc atâta nu e păcat, copilă? Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o, Și totuși când pe dânsa cu țărn-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă Și aș fi vrut cu dânsa ca să mă puie-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: Unde ești mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu; Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În lume-atât de singur și-atâta de străin, Și inima-mi se strânse și viața-mi sta în gât - Dar ca de-a ta iubire tot nu am plâns atât. O, demone, viața-mi și sufletul de vrei De ce mai stai pe gânduri, de ce nu mi le cei? De ce mă-nșeală ochiu-ți cu zarea-i, cu seninu-i, De ce cu ușurință atât, atât mă chinui? Ajungă-ți... mă omoară mai bine... și destul. De vorbe și de zâmbet să nu mai fiu sătul? A mamei amintire eu unu-n stare-am fost Să ți-o sacrific ție și sunt atât de prost Încât tot numai ție viața-ți mulțumesc, În dar parcă mi-ai da-o... și parcă o primesc Ca orbul, ca un câine, căci, vezi, în stare sunt: Pe praful urmei tale [plec] fruntea la pământ. Și tu? Îmi zâmbești mie cum altora zâmbești, Cum poate-ai spus-o altor îmi spui că mă iubești. Și Eu? Eu sunt ca alții? Și tu vezi și în mine Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un câine Ce-i dai și cu piciorul și după ce-l dezmierzi? O, râde-mă, o, cască în față-mi... tu mă pierzi! Cochetă, lunecoasă, lingușitoare, rece - Cu viața-mi sfărâmată urâtul tău petrece; Și să te vezi privită cu patimă, cu jiind, Să vezi că cel mai tare se face om de rând, Cu gura numai spumă se pleacă în genunchi - Priveliștea aceasta te bucură-n rărunchi - Să-l vezi că la picioare-ți se târâie un vierme Și recea-ți ironie mai mult încă să-l sferme. O, cât de bine știi tu natura ce a vrut Când a făcut zăpadă și diamant din lut, Știi ce voiește dânsa cu ochii-ți străluciți - Ea vrea prin o zâmbire să fim nefericiți. Să văd a ta făptură să nu mai fi ajuns! Ce demon oare-n cale-ți m-a pus ca să pătrunz? Și de sub frunte ochii mai bine i-aș fi rupt Decât să sorb din ochii-ți veninul ce l-am supt, Decât să fiu un preot la un astfel de cult Mai bine-mi rupeam capul și-aș fi murit de mult! Și totuși, totuși, scumpo... de nu te-aș fi văzut Au astă bogăție de-amor aș fi avut? Durerea-mi este dragă, căci de la tine-mi vine Și îmi iubesc turbarea, căci te iubesc pe tine; Urăște-mă, privește la mine cu dispreț, Să te iubesc prin asta tu mai mult mă înveți. Spuneți-mi cum că fața o mască e de ceară Și mai mult o să crească iubirea mea amară! Că-n lupanar văzut-o-ați jucând, bătând din palme, Și o să-mi par-un înger, în gândul lui cu psalme! Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc! |
Index
|
||||||||
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik