am să deschid o sticlă

de șampanie
nu pentru c-ar fi vreun eveniment
o deschid așa de-al dracu
să mă simt și eu o dată cineva

să torn o picătură pe covor
pentru toți morții care au fost
și care vor mai fi
sînt cele mai discrete personaje pe care le cunosc

să ciocnesc o cupă (sau pahar de plastic anyway)
cu primul care-mi bate la ușă
trebuie să fie cineva, eu nu mă înșel
am simțurile ascuțite
ca lama astor cu care am vrut să-mi tai venele în armată
și nu din lașitate n-am făcut-o
încă de pe atunci mai aveam ceva de rezolvat
cum ar fi să beau șampania asta minunată

evident trebuie să-mi amintesc și cîteva expresii franțuzești
mon dieu, mon ami, praleo, merde, jeo m’en fiș
suficiente pentru a-mi exprima starea de plictiseală
dă bine
pronunția lor îmi relaxează mușchii faciali
în felul acesta maschez picătura
ce-mi tremură în ochiul drept
de la curent
desigur

gesturi n-am voie să fac
ar putea fi traduse
doar mișcarea aceea elegantă
de maitre sabreur

à la vôtre!