Incendiu, uriașă roză pe-o coadă-nfoiată de păun.

***

Fructe mari atârnând într-un pom pipernicit, prea mari
ca să le poată ține. Un palat într-un vârf de stâncă pe o
fărâmă de insulă. O artă într-o națiune prea pură pentru ea.

***

În Anzii Cordilieri peste hamei cresc struguri, dar rămân invizibili.

***

Ca să se răzbune pe scriitorul care le-a dat viață, personajele îi ascund tocul.

***

Arhanghelul trăznit nu mai avu timp decât să-și desfacă
nodul la cravată, s-ar fi spus că se mai ruga încă.

***

Ceață, păienjeniș de stele.

***

Te înșeli bunul meu înger, de ce aceste vorbe de mângâiere: plângeam de bucurie.

***

Mulți dintre cei care mă iubesc mă așteaptă pe puntea
corabiei: dar eu cum să mă cațăr acolo?

***

Înainte de ziuă un lătrat de câine, îngerii încep să șușotească.

***

Baletul readus la realitate: calești cu roți stacojii, tunuri
de război, mulțimea, dar mai ales cerul! cerul!
Un cer adevărat! Realitatea readusă la balet.

***

Misterul e în această viață, realitatea în cealaltă; dacă
mă iubiți și mă iubiți o să vă fac să vedeți realitatea.

***

Privit în dreptul soarelui sau altfel, eu nu exist și totuși sunt un arbore.

***

Petele din tavanul caselor sunt simboluri ale existenței
celor care locuiesc în ele: iată doi urși care citesc ziarul lângă foc.

***

Vi-i prezint pe cei doi copii ai mei, spune bătrânul acrobat
Fecioarei dintre Stânci care cânta la mandolină. Cel mai
mic, frumos costumat, se așeză în genunchi; celălat ținea
un pește în vârful bastonului.