Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină Seara; privește-o cum coboară:
Peste oraș, tăcută, o atmosferă joasă,
Dand unora odihnă, la alții grijă-amară.

In timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
Se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
Si remușcări culege — serbare vicioasă —
Durerea mea, dă-mi mana și să fugim, fecioară,

Departe. Iată anii cei morți cum se arată
Pridvoarelor de ceruri, in haină demodată,
Din ape-adînci Regretul, surîs opalescent

Și Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne ușor
Precum un lung lințoliu sosind din Orient.