Aveam zece ani. Râul Sorgue mă cuprindea strâns în el. Soarele cânta orele pe cadranul cuminte al apelor. Nepăsarea și durerea sigilaseră cocoșul de fier de pe acoperișul caselor și se răbdau împreună. Dar ce roată în inima copilului la pândă se învârtea mai repede decât roata morii în albul ei incendiu?