Ea gâfâia.

Tu mergi ca un incendiu prin pădure,
Puma, iubitul meu,
Cum aș putea să te urmez!

Îndată pietrele porniră să se umfle, gata să pleznească,
Crotinele fugiră,
Tufișurile luară foc,
În vârful unui cedru un far sălbatic se aprinse.
Și cerul leoarcă de sudoare izbi cu fumul său
În orzul ochilor cei mai extenuați din lume.

Se-mpletesc picioare vătămate,
Se zbat micuțe mâini.
Noroc.

Prin devotata șoaptă a iubirii
Iubitul auzi
Și drept se ridică.

O! fruntea lui sublimă de havană afumată.
O! sânul ei din forjă de zână fermecată.

Cerul nebun se trase înapoi
Și bala focului intră în vizuină.
Un abur de-oseminte se ivi, dansă cu niște barbă-coți.
O fructă de eucalipt se preschimbă în lună înmiresmată

Fetițe îndrăznețe,
E bine să nesocotiți prudența.
Dar din iubire pentru
Leopardul vostru,
De buze flacăra să o muiați
Când în imagine acolo înflorește.