Iubirea mea de-ar fi copil de rege,
Ar fi pripasul soartei, slujitor
Iubit de timp sau frînt de aspra-i lege,
Boz între bozi sau floare între flori.

Dar nu-i, căci ea e mai presus de toate,
De fastul sclipitor și n-o lovește
Cîrtirea josniciei prea plecate
De-a cărei modă timpu-i prins ca-n clește.

Politica, această rătăcire,
N-o sperie cu ițele-i de-un ceas ;
Iubirea-i singură-n desăvîrșire
Și pururi neschimbată mi-a rămas.

Nebunii timpului îmi sînt chezașii :
Mor ca martiri, trăind ca ucigașii !