agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-11-16 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Adina Speranta
Ce mult de suflet am grijit!
În pajişti largi de cărţi l-am dus, în toate crunt l-am ispitit şi fruntea-i poate sta în sus. Dar ceasul ist’ mi-a amintit de trup, pe care l-am lăsat să-ndure ploile trudit şi gerurile fără pat. Plângea de frigul stelelor, îngenunchiat pe pragul uşii trupul frânt şi plin de răni deschise, râvnind la gestul care niciodată nu-l poftise cu sufletul să guste din tacâmul azurat. Când largi amiezi desfăşurate-n vară semnalau că grânele s-or consuma-n incandescent fluid, sta trupul însetat şi bolnav, rezimat de zid – şi samariţi pe lângă dânsul nu treceau. Era târziu (l-al câtelea cântat, nu ştiu; dar dintre plante, mică oră se prevestea sonoră) când trupul, care-atât de mult a vrut să fie în bună, drept, cu sufletul tovărăşie – pe piept cu lujer alb de stele a murit şi-a plâns atuncea sufletul, nedumerit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik