agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-18 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Elena Chindea Apoi cântecul trecu pe la toate mesele, ca un fluture din care se scuturase ceva. – Soarele! o fi zis morocănosul. – Seara! răspunseră fetele de alpaca. Era o zi netrebnic de frumoasă. Ugerii vorbei atârnau pân′ la pământ. O femeie fără sâni s-a oprit lângă cer, împrejmuită de migdale, de balcoane și vânt. Fără să se uite la nici unul dintre toți oamenii aceia care vorbeau despre el, soarele intră prin porii de fum ai lucrurilor cu obrajii rari. Amurgul e chel, e amurg. Se urcase vântul pe-un balcon, se sui prin copaci după vrăbii și pisici. Și după fluturele din care nu se mai scutura nimic decât... Copacul începu să se rupă. Am dat din viața mea afară ochii ceții, ireal de sihaștri. Priveam la sfârșitul zilei și năpârleau șerpii împrejurul nostru, ca niște zoroaștrii.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik