agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-29 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Elena Chindea Am auzit un scâncet și m-am uitat era prostul care udă florile bolborosind: „Nu, zău!...” „Nu, zău!...” – spunea omul „Nu, zău!...” – răspundea vântul. Ce dacă sunt muște! Așa mi se păruse mie, că-i scâncet. Era un bizar soi de dialog și de cântec – o!cu totul din afara civilizației, un soi de bocet al singurătății... Cine știe ce viață. Apa vâjâia mai zgomotos decât hârâiau difuzoarele decât gârâiau difuzoarele și din când în când omul se scărpina în c... Florile însă (lor nu le era rușine) plezneau de umezeală și de veșnicie. Și-l priveau ca pe vântul ce șchioapătă, ca pe o gâlceavă a norului cu coropișnițele.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik