agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-24 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Elena Chindea Plecat-am nouă, cu sergentul zece. Toți căciulari, toți zece din Vaslui. Și fiecare-avea o țeavă rece și-o bistriță de foc sub coasta lui. Acum, urc singur drumul de costișe. Mai lungă-i calea sub picior beteag. Departe, Plevna gâfâie piezișe, la poarta ei ciolanele stau prag. Și Rahova-i în urmă și Smârdanul... Trag greu în gleznă rănile cu plumbi. În zări izbește vântul cu ciocanul, și vremea sună oase-n pomii strâmbi. Și cum, trudit, mă uit de la răspânte, domol se duc privirile spre Prut și merg, ca-n vis, adânc să se împlânte în lungul răsărit nestrăbătut... Și, ca-ntr-o ceață, ochiul meu, buimacul, străvede cum, în zariști de apoi, alt dorobanț ca mine sparge veacul și zgâlțâie cu pasul plevne noi.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik