agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
|
||||||
agonia Empfohlene Texte
■ Schneller Wandel
Romanian Spell-Checker Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-23 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Elena Chindea Tot mai rar, prin mahalale desfundate, primăvara, trec țigani ursari, cu obrajii arși de zări înveninate, cu amieze largi în ochii mari. Trec ursari, ducând prin praf și șanțuri urșii mohorâți și pădureți. Parcă duc pădurile de lanțuri, parcă duc mormane de tristeți. Clătinându-se din șolduri roșcovane, fiarele, cu părul răsculat, mormăie în lanț zbârlite stane, blocuri mari de munte sfărâmat. Cu văzduh și cu burhaie pe spinare, mirosind adânc a cer salin, tristele jivine călătoare vin din basm, din veac, – de unde vin? Sună darabane vechi de piele și-ncet urșii – namile de fum – se ridică legănați pe labe grele și se surpă-n pulberea din drum. Și cum, prăbușiți, își sug alene labele murdare de pământ, zace-n praful uliții și geme răzvrătirea muntelui înfrânt... Arși de vânturi, supți de zări amare, trec ursarii cu jivine, tot mai rar, și cu ei te pierzi și tu în zare, suflete, bătrânule ursar.
|
||||||||
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik