agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-23 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Elena Chindea Nici coapsa și nici pântecul muierii, cu plod în el, nu-i fură jertfe pline. Flămândă, mânăstirea învierii vrea s-o hrănesc cu măduva din mine. Mi-am rupt din brațe hălci de carne vie să astâmpăr foamea zidurilor crunte. Bătea adânc o inimă-n mistrie și-n orice zid gemeau un piept și-o frunte. Nu cărămizi căram pe aspre schele, ci sângele meu aprig în dogoare. Și pietrele, cu duh de om în ele, plângeau, cântau și înviau spre soare. Și-acum, când în minunea-nsângerată sub tencuială carnea mea tresare, cad scările, rămân în vânt și-n zloată, sus, pe osânda turlelor amare. Bătut, de jos, cu bulgări de argilă, pe creasta jertfei singur în zăpadă, îmi cresc pe umeri ăripi de șindrilă ca să mă ducă, tânăr, la baladă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik