agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-15 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Elena Chindea Nu i-am cunoscut; era doar speranţa-n adâncul nostru care spunea că-i ştiam din copilărie. I-am văzut de vreo două-trei ori, apoi luară corăbiile; transporturi de cărbune, transporturi de cereale, şi prietenii noştri pierduţi după cocoaşa oceanului pe totdeauna. Zorii ne găsesc lângă lampa obosită desenând stângaci şi îndârjit pe hârtie nave, sirene sau cochilii: seara descindem la fluviu fiindcă ne arată drumul spre mare şi noaptea ne-o petrecem în hrube cu miros de catran. Prietenii noştri au plecat, poate nu i-am văzut niciodată; sau poate i-am văzut când încă somnul ne purta foarte-aproape de valul ce respiră, poate-i căutăm fiindcă noi căutăm cealaltă viaţă dincolo de statui. Traducere Aurel Rău
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik