agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-08-13 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Cristina Ursu
Sunt un om tăcut, nu aparțin nimănui.
Spuneți-mi asta femei ce zilnic vă ștergeți de zidul casei mele. și tu omule ce cari gaz bătrână stafie în căruțul tău ca un leagăn blestemat ia-mă și pe mine. E atât de simplu. Ghemuit ca o lămâie stoarsă Eu aștept la intrarea cinematografelor în anumite zile când durerea mă scoate din propriu-mi buric. Sau intru în baie și dau drumul la duș Ca un televizor stricat cada se umple De-un melanj difuz de muzică și zgomot Al cărei înțeles e că încă n-am murit. Că încă mai pot crea secunde De stupoare în fața ghișeelor Când funcționara duhnind a ojă își pierde Privirea în mine ca într-un imobil nelocuit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik