agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-06-09 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Elena Chindea Cunosc un oraÈ™ care zilnic se umple de soare È™i totul e răpire în clipa aceea. Am plecat de-acolo într-o seară. ÃŽn inimă dăinuia țârâitul de greieri. De pe puntea vaporului alb lăcuit am văzut cum îmi dispare oraÈ™ul lăsând un pic o-mbrățiÈ™are de lumini în aerul mohorât atârnând. Silenzio Conosco una città che ogni giorno si empie di sole e tutto è rapito in quel momento. Me ne sono andato una sera. Nel cuore durava il limio delle cicale. Dal bastimento verniciato di bianco ho visto la mia città sparire lasciando un poco un abbraccio di lumi nell’aria torbida sospesi.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik