agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-10 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Elena Chindea În fața acestui trup care a fost al meu, senin, ca ceara, – nimeni, cred eu, n-o să aprindă o lumânare – fără laudă de sine nici reproșuri, voi rosti câteva fraze: „Ținea neapărat să se minuneze, pretinzând că un cal sau o pietricică prețuiesc cât neamul omenesc. A scris cărți: unele de prisos, altele care plac amatorilor de paradoxuri”. În fața acestui trup care a fost al meu, ușor, livid – cineva, cred eu, trebuie să fi fost lumânările – păstrez tăcerea: a fost marele prieten al cuvintelor căci ele îi păstrau un înțeles ascuns, un înțeles cât se poate de clandestin. Traducere Maria Banuș
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik