e neagră lumina

din pergamente de cenușă fumegândă

lumânări se topesc în cioburi

și se împrăștie prin pământ, aer, foc și apă

în șiraguri de dorințe arse

ochii stau ficși în spatele pleoapelor uscate

ce foșnesc la fiecare clipire


e ceară peste tot

acoperind altarul

roșu

de invocari

prin sfere de lumină și cărți de tarot

7 cercuri de lumină

7 cercuri de sare

7 cercuri de fum

peste tavanul din podea

stă cerul

se învârte obsesiv

noapte de noapte

din noapte în noapte

fără zi

printre flăcări și draperii prăfuite

de incantații


nespus rămâne blestemul

până când iertarea se îndură și devine nouă -

mâinile trec unele peste altele

într-un anevoios pelerinaj

al căutării

ce formează începutul

și nimic nu se termină -

nimic nu are glas și nici zgomot

doar degetele pipăie tăcerea

pe deasupra flăcărilor