Departe-n amintire ca-ntr-un geam
Copilăria mea oricum frumoasă
Da-n care tot ce-aveam de fapt n-aveam
Orfan de mic al grijilor de-acasă

Orfan al mamei ce-i icoană-acum
Pâine-mpărÈ›ită-ntre surori şi frate
Căci tata asfinÈ›ise-n zări de fum
Uitându-şi mângâierile nedate.

Doar râului spunându-i gând şi vis
Ori brazilor cu murmur lung subțire
ÃŽn piept cu-n dor de viaÈ›ă de nestins
Şi-o sete necuprinsă de iubire

Acolo-n geam acuma-i frig târziu
Amară brumă bântuie prin curte
M-aş duce nu m-aş duce nici nu ştiu
Acolo toate-s mute şi durute.