agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-29 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Grigoraș V.Vasilică
"Tăticule, îți scriu ca să nu vadă
Scrisoarea asta mama, ci numai eu. Of! De-ai ști cum privesc soldații pe stradă Ca să te văd, dar tu nu ești. Să ne scrii, tăticule, când ai să vii! De ziua ta pusesem flori pe masă, Flori multe, ca-n toți anii, știi. Dar tu lipseai, ce trist era în casă! Și mă întrebam mereu: Când ai să vii, tăticule? Vezi să ne scrii. Ce n-ai luat tăticule, cu tine, Le-a strâns mămica într-un sac, plângând. De ce plângea și se uita la mine Și nu-mi spunea ce-avea în gând? Tăticule, să vii curând! Mi-a spus mămica azi, ca niciodată, Că mâine dimineață, de cu zori, Mergem la cimitir cu toții. Să-mi spui, tu tată, cui ducem noi, acolo flori? Să ne scrii, tăticule, când ai să vii!"
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik