agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-13 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Yigru Zeltil
De când sunt singur în odaia plină de frăgezime
ca de spirite ce mă răscolesc și zvârcolindu-se ies din țărâni și cer înconjurându-mă? De când sunt ca trandafirul ce în glastră singur își vorbește, rupt, părăsit de trupul copacului? Și așteptând îmi las ochii să facă un poem din firimiturile tuturor cuvintelor, din aceste cuvinte ce aparțin unor rase pe care nu le cunosc vărsate în mine, mie neamuri. De când am rămas neatins de mâinile nici unei iubiri, ca o Biblie, încrustat cu lacrimi, de când am rămas numai speranță în Dumnezeul de sus, numai credință în Dumnezeul de sus, numai dragoste în Dumnezeul de sus. Ce mult mă asemăn cu o femeie, cu o roabă credincioasă uitându-și pruncul și casa și florile înmugurite pentru a alearga în mâini cu vasul greu de untdelemn în calea Domnului.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik