agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-07 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Yigru Zeltil
Era un pianist la marginea orașului, cântând
Ca la marginea mării. În cartierul acela Tramvaiele porneau de la cinci. Câteva fete de la internat Îi aduceau cele de trebuință. Cu gulere albe, Ele iubeau gunoaiele orașului. Când se întuneca devreme puteai să scrii o scrisoare În toată regula, despre cum o duce pianistul De la marginea orașului, Dacă mai este acolo, pe câmp, cu hăinuța lui de culoarea Iepurilor de casă, Și de ce cântă mazurca aceea veselă, înnebunitoare. Puteam să bem șampanie și să ne gândim la șepcuța lui de ceferist Cu care își câștiga existența ca un om al tuturor timpurilor Atunci fiecare își scotea lupa lui Și-l privea, de departe, pe pianist, Cu o mare teamă în suflet. Noi îi dădeam din porția noastră de mâncare, Îi scriam scrisori vesele, ca de prin părțile noastre, Îi făceam semne și ne strângeam unii în alții, Ca să nu plece de acolo, de pe câmp, Ca să nu mai plece niciodată.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik