Un bici amarnic fulgeră pe cai
caii trag viața printre iad și rai
și în dorință ne-așezăm în rând
străji veghetoare în cetăți de gând

Dintr-un tărâm arid spre alt tărâm
suim pe muchia zilei... coborâm...
Ochiul se-abate năzuind spre rai
iadul așază alte vămi pe cai...

Ne strigă-n timp un fluier fermecat
dar fluierul rămâne încuiat...
Și suntem când un cântec ne-nceput
când aerul din cântecul pierdut...

Că jos ori sus în bâlciul cu oglinzi
ce iei pe strigăt pe tăcere vinzi...
Și ne-avântăm cu ce avem mai sfânt
călări pe vorbe... și... călări pe vânt...