E acest viteaz, monarc
În vânătorii cu arc;
Lancea-i fără milă printre
Scorpi, balauri - până-n vintre...

Sună clopote înalte
Glasul lumii celeilalte...

Pentru cumpăna dreptății
Rade el zimții cetății
Și petrece-n foc și sabie
Orice ne'nchinată tabie.

Sună clopote înalte
Glasul lumii celeilalte...

Trece printr-un câmp de leasă
Fata: geana-i e sumeasă
Și pe dedesubtul scufii
I se încrețesc zulufii.
Sună clopotele înalte
Glasul lumii celeilalte...
Pe când îi sărută gura,
În inimă-i mușcătura,
Și mustața sulicioară
Gâdilă în subțioară.

Sună clopote înalte
Glasul lumii celeilalte...
Un vătaf pizmătăreț
L-a legat în somn, isteț;
Lunecă printre ferigi
Cercuitul în verigi.

Sună clopote înalte
Glasul lumii celeilalte...

Spre un țărm de iezure
Unde-i domn un viezure,
Pe un mal râpos de șigă
Unde lupul este rigă;

Sună clopote înalte
Glasul lumii celeilalte...

Cu al morții semn l-a uns
Preotul de treflă, tuns,
Putrezește neagra tigvă
Necitită de molitvă;

Sună clopote înalte
Glasul lumii celeilalte.