Din roze draperii de nori
Și'ntinde zila mâna ei catifelată,
Pe cărărui amurgul i-o sărută lung,
O miriște-i pândește'nlăcrimată.
Tresare un clopot în ison
În fund de zare ca o rugă,
Prin porumbiști se furișă un zvon.
Arinii - stane de granit
Ce gânduri - gânduri iar îndrugă.
Un plâns de undeva-aproape.
O siluetă pe cărare'n sus
O pierd între-ale culmilor pleoape
Departe'n broabăda unui apus...
Tic-tac l-aud un gând,
În mine îl aud prin liniști ciripind,
Trudit și el... printre iluzii cadențând
Pân' ce'n adâncuri pier... și nu-l mai simt
Și nu-s - nici eu, nici el - decât un punct.