Te-a întristat venirea cocorilor
Ca o bucurie prea mare
Și ca o revărsare adâncă de ape
Pe un pământ uitat.

Maria
La picioarele celui mort
Plânsetul tău a fost o muzică lină
Sau o adiere depărtată de vânturi calde
Sufletul tău a plutit deasupra apelor limpezi
Ca hulubii călători peste mări și deane
Lacrima ta a căzut pe pământ, departe
Ca o ploaie de primăvară binecuvântând ogoarele
Și'n tresărirea primăverii, heruvimii au cântat
Și-au binecuvântat
Lumina.

Luntrea furată de vânt pe'ntinderi marine
Prova spre care tărâm te îndrumă în noapte
Care lumină te chiamă, clipind, de pe țărmuri Necunoscute?
Taina ascunsă în stepa albastră te poartă
Biet groenland rănit, ce-aștepți în voia furtunei
Clipa în care te-o soarbe'n adâncul ei lacom, Imensitatea.