În fiecare seară nebunia
Vine în casa mea
Sub chipul unui pitic, alb la față,
Cu ochii mari, cenușii.

În fiecare seară aprind, atunci, focul,
Suflu cu putere în jarul
Mărunt, o căldură liniștită
Tremură.

Piticul se așează lângă foc
Eu vreau să-1 împing peste jar
Să se termine odată.

Dar piticul continuă să vină,
Zi de zi, cu o răbdare
înfricoșătoare.