De sus, făclii de ceară, pale,
Lumina-și picură, pe slova
Hrisoavelor Voevodale,
Ce țin de țara mea, Moldova.

Privesc, cât cercuește zarea,
La holdele de-argint, pe săsuri,
Rostogolindu-se, ca marea,
Din zări în zări - să nu le măsuri!...

Câmpia colcăie de rod...
Mirezme de pelin și cimbru
Pe-aicea, DragoÈ™-Voevod,
Ochia, din arcul ager, Zimbru!...

Și fiara, sângerând pe câmpuri,
Fugi spre codru 'n munți de piatră,
Iar Molda, după el, în timpuri,
Gonind, din urmă, fiara, latră...

Tăcere 'n câmpuri... Înserare...
Se leagănă, în visuri, holda...
Privesc, sub zări, în depărtare
Și-ascult, ascult, cum latră Molda!...