agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
|
||||||
agonia Empfohlene Texte
■ kosmologie
Romanian Spell-Checker Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-06 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Yigru Zeltil
Când vântu-și sună-n toamnă metalicul său ștreang
Și limba frunzei roșii pe ramul mort tresare, În poala amintirii, ca un motan, îmi sare Străvechea ulicioară cu-acustică de gang. Ca un canal cu-o dungă albastră de ulei Pe fundul cărui curge cotidianul freamăt, Sonora stradă-ngustă se-nfundă ca un geamăt În liniștea fluidă a Senei, lângă chei. Fereste, față-n față-și amestecă tăcut Răsufletul fierbinte și intim ca-n taverne - Și niciodată luna nu se cufundă-n perne. Nici soarele nu intră vreodată-n așternut. Sub felinarul roșu, șerpi repezi de pafrum Se-ncolăcesc pe umeri, pe sâni și gâturi albe, Pe-al căror fildeș sună arginții strânși în salbe, Sclipind prin matitatea perdelelor de fum. De-obsesia aceasta nu pot scăpa decât Sfărmându-i amintirii coloanele de templu Și – dezvelindu-i cerul – azurul să-i contemplu, Dator să-i smulg candoarea din marele urât. Paris, Rue du Chat qui pêche, 1961
|
||||||||
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik