Infanta, fragedă și fină,
ÃŽn ochi cu ape de opal,
Pe când se-nalță din grădină
Acorduri vagi de mandolină,
Visează-n rochia ei de bal!
În păru-i blond o rază moare

Și-n ochi îi scapără-o scânteie.
E bal la curte, sărbătoare,
Dar ea întreabă visătoare
Pe cavaleri iubirea ce e?

Văzându-i fruntea de lumină
Mai toți se-ncurcă, tac, o mint.
Un duce-i strânge mâna lină,
O mai salută și se-nclină
Zâmbind în barba-i de argint.

Iubirea ce e? Pare-o doare
Tăcerea lor chinuitoare.
Însă copila vrea să știe,
Fiindcă instinctul ei pătrunde
Fermecătoarea poezie
A tainei care i s-ascunde!
Un paj cu ochii de safir,
Frumos, sub manta-i de mătase,
În mâini c-un roșu trandafir
Spre un boschet se îndreptase.
Cum l-a zărit s-a dus la el
Și l-a-ntrebat iubirea ce e?
Și pajul, blând ca o femeie,
În ochii-i lung când s-a uitat,
Infanta s-a cutremurat.
Și de atunci iubirea ce e
Pe nimeni n-a mai întrebat!