Ce liniștit surîde lacul
Sub caldul razelor de soare,
Cînd ceru-albastru se răsfrînge
În unda lui scînteietoare.
Și-n fundul lui, noroiul negru
Ascunde lupte îndîrjite.
Sunt mii de vieți ce se frămîntă
Sub clarul apei adormite.
Și noi zîmbim cu-nșelătoarea
Seninătate-a unor unde.
Ce calmi părem! Dar cîte patimi
Adîncul inimii n-ascunde!